Acul din carul cu fân

De fiecare dată când aud expresia asta, îmi imaginez un hambar mare cu fân, o construcție destul de rudimentară făcută din lemne. E ca un fel de cameră cu pereți și acoperiș de lemn, plină cu fân. Bine, pereții mai au și găuri, lumina pătrunde cu ușurință înăuntru. E o construcție destul de înaltă. Și acolo, pe undeva, e un minuscul ac. Poate, nu chiar minuscul.

De fiecare dată când aud expresia asta, îmi apare în minte aceeași imagine. Mintea mea a găsit o cale de a căuta acul mai ușor. Cu ajutorul unor frânghii atârnate de tavanul construcției, cineva se va urca până sus și de acolo își va da drumul. Va pica în fân și se va înțepa în ac, astfel găsindu-l. E dureros. Individul e atât de vulnerabil în cădere.