Cartierul Tabaci

Deja faptul că iubesc Tabaciul, cartierul Văleniului unde am copilărit, e o axiomă...

Recent am scris pentru Suplimentul Cultural al ziarului local, apărut la inițiativa demnă de toată lauda a domnului profesor Mușat Emil-Valentin, un articol despre istoria cartierului Tabaci. Documentația mi-a fost pregătită de un mare istoric vălenean, prof. Ion Bocioacă. Las mai jos articolul și, de asemenea, răspunsul meu la întrebarea De ce scriu?, apărut într-o rubrică a aceleiași publicații.

La începutul existenței sale, Vălenii de Munte a fost o așezare de moșneni. Găsindu-se pe „drumul Brașovului”, veche rută comercială, și beneficiind de o natură cât se poate de prielnică omului, Vălenii de Munte a prosperat. Mai multe sate, situate pe două hotare, aveau să formeze târgul Văleni. În secolele XVI-XVII, s-au alipit târgului satele Berevoești, Lăbești, Berceni și Valea Gardului. Un singur sat avea să facă notă discordantă, alăturându-se abia un secol mai târziu celorlalte, și anume Tabaci.

Prima menționare a așezării se datorează lui Bauer la sfârșitul secolului al al XVIII-lea: „Tapatsch ou Tapaschu village sur la Teleschina”. Tabaciul s-a impus prin poziția sa geografică, în apropierea apei Teleajenului, ce întrunea condiții favorabile pentru desfășurarea activității tăbăcarilor, și anume prelucrarea pieilor.

Astăzi, Tabaci este un cartier al orașului Vălenii de Munte. Păstrează încă farmecul vremurilor de mult apuse, când tăbăcarii constituiau cea mai bine reprezentată breaslă, deținând, spre deosebire de toate celelalte bresle, propria biserică, cu hramul „Sfântul Nicolae”. Cât au putut să împrejmuiască tăbăcarii într-o singură zi, atât teren deține biserica. Aceasta ar fi fost singura condiție impusă de donatorii terenului, familia Lăzăroiu. Pisania lăcașului de cult menționează anul de construcție 1833 și ctitorii, câțiva moșneni din Văleni. Într-o anexă a bisericii a funcționat prima școală a copiilor de tăbăcări, întâlnită în documentele vremii. În 1859 locuitorii se adresau printr-o jalbă domnitorului Barbu Știrbei pentru ca școala privată de aici să fie păstrată, întrucât distanța până la școala din centru era prea mare. Doleanța tăbăcărilor a fost acceptată de Eforia Școalelor Naționale, iar inspecția școlară s-a derulat conform procedurilor timpului.

În secolul al XIX-lea, mahalaua Tabaci devine deja parte integrantă a Văleniului. Locuitorii se îndeletniceau mai mult cu tăbăcăritul și cu cizmăritul, fiind clăcași pe moșia polcovnicului Panca din Văleni și a coconii Siți Pănculeasca.

Mai aproape de zilele noastre, Tabaciul avea să cunoască nume mari ale culturii române, academicienii Mircea Malița, Gheorghe Ionescu-Șișești și doctorul stomatolog Constantin Găucan au locuit aici.

Artera principală a Tabaciului este strada Progresului, din care se desprind numeroase căi adiacente. Comunicarea dintre satul Tabaci și târgul central se făcea odinioară prin intermediul actualei străzi 30 decembrie. De asemenea, strada Tăbăcari, localizată în apropierea apei Teleajenului, oferă mărturie asupra nucleului fostei așezări.

Deși astăzi e doar un cartier al orașului Vălenii de Munte, Tabaciul continuă să își afirme propria identitate. Răzbate încă, prinsă trainic în mrejele timpului, însuflețirea primilor tăbăcari poposiți aici.

De ce scriu?

Scriu ca pata pe care o las în urma mea să impregneze pe veci scoarța terestră. Scriu ca să îi bucur pe semenii mei și pe mine. Scriu pentru că viața nu reprezintă un dat anodin. Scriu ca să mă cunosc pe mine însumi. Și scriu pentru că la început a fost Cuvântul.

Imagine reprezentativă: Biserica Sf. Nicolae Tabaci

Vlad Moise. Taclale. Ogonistul. 2024