Mișto sau Starea de Grație a Universului

Vlad Moise
22 dec. 2023
2 min de citit

Of, ce mai iubesc cuvântul ăsta! Când văd frumosul, în orice formă a sa, când rămân cu adevărat impresionat de ceva, când viața e binevoitoare și îmi aruncă o bucurie sau măcar o clipă de liniște și de uitare de sine... în toate aceste momente ființa mea, dorind prea mult desăvârșirea sentimentului bun, va sfârși până la urmă asemenea iepurelui de câmp care vede lumina farurilor unei mașini venind spre el... Va îngheța. Dar gheața se va topi extrem de repede. Un impuls nervos va porni pe drumul lui deja bătătorit și va ordona ființei un lucru. Fără a se putea opune, ființa mea va încerca să dea glas inefabilului, folosindu-se cu disperare de arma sa cea mai de preț. Cu tot zelul de care dispune, va rosti un singur cuvânt. Mișto. Acest fapt mă duce, fără să vreau, la următoarea întrebare. Cum naiba se face că din toate cuvintele pe care le cunoaște, din rădăcinile latinești și slavone, din împrumuturile franțuzești, turcești, elene și britanice, ființa mea alege tocmai acest cuvânt sadea țigănesc?!

Și în acel moment am o revelație și îmi dau seama de ce iubesc atât de mult limba română! Toată această bogăție, varietate, aglutinare de culturi! Atâtea lucruri, trăiri pe care le putem exprima prin complexul mozaic al limbii române!

Și mai remarc un fapt. Limba română parcă vrea să se apropie de ceva mai mare, de ceva colosal, absolut, pare că vrea să reafirme dumnezeiasca autoritate a Cuvântului. E ceva măreț spre care năzuiește. Acel ceva eu l-aș numi starea de grație a Universului.

Starea de grație a Universului mi se pare, într-adevăr, greu de exprimat în cuvinte, dacă nu chiar imposibil. Dacă ar fi totuși să aleg un cuvânt care se apropie cel mai mult de a descrie plenar starea de grație a Universului nu aș ezita prea mult.

Acel cuvânt ar fi, fără îndoială, mișto.

P.S. Pun mai jos niște imagini de la lansarea Focului din Lazaret la Vălenii de Munte care a fost foarte mișto.

Sărbători fericite și numai bine vă doresc!