Nababul

Suferă de arghirofilie

și e plin doar de mândrie.

Sugar daddy ambulant,

ei îl cred descreierat.

Nu cunoaște lege,

zi și noapte petrece.

Mai ceva ca Epicur

prin lume face parkour.

Atunci când va îmbătrâni,

toată-averea sa va reveni,

prin jurământ, mânăstirii.

A cam trecut vremea,

dar el zice că mai e.

Așa că ne bucurăm de pacoste.

Septuagenar decrepit,

maharajah ofilit.

Cu franchețe iubește,

inconștient se-aruncă în mreje.

Monoclu și epoleți

înșală, veșnic, sticleți.

Pe pomeții diafani

așterne zâmbete mari.

Slugile pleacă,

conacul rămâne gol.

Îl prinde-un teribil dor

de mult iubitul secol.

Nu poate suporta; fuge.

Cu greu ajunge în grădină

și vede că a răsărit

un bujor nestingherit.

Inima-l înțeapă, are junghiuri cronice.

Ochii ei, de mult, s-au pierdut prin hronice.

Imagine reprezentativă: Léon Cogniet, Antoine-philippe De La Trémoille, Prince De Talmont, 1826

Nababul. Vlad Moise. Taclale. Ogonistul. 2024