Un intelectual desăvârșit

Portretul unui medic bun nu este complet fără calitatea de intelectual.

  În pleiada medicilor vălenari se regăsește și Gheorghe Brătescu, figură marcantă a istoriei medicinei românești din a doua jumătate a secolului al XX-lea. Distins intelectual și promotor neobosit al iatroistoriei, membru titular al Academiei de Științe Medicale, profesorul doctor Gheorghe Brătescu s-a născut la 16 iunie 1922 la Vălenii de Munte. Traducător al lui Descartes, La Mettrie și Avicenna, a fost numit cu ocazia centenarului nașterii sale în revista Viața Medicală drept un mentor fără egal pentru toţi cei care l-au cunoscut, un reper de consecvenţă erudită, pe cât de discretă, pe atât de elegantă, un exemplu viu de modestie, rafinament cultural şi, mai ales, de dragoste pentru istoria medicinei.

   Autor a sute de lucrări științifice, cărți, analize pe vaste domenii (sănătate publică, antropologie culturală, sociologie, filosofie), Brătescu a fost un membru activ al Societăților Internaționale de Istoria Medicinei.

   Cu totul deosebit este faptul că doctorul Brătescu a purtat între anii 1969-1982 o corespondență cu marele scriitor român Mircea Eliade, evocată într-un articol din revista Viața Românească (ed.6/2021). Primul contact este mediat de către savantul clujean Valeriu Bologa, care face o elogioasă recenzie cărții lui Brătescu, Hipocratismul de-a lungul secolelor. Citind recenzia publicată în revista Steaua, Mircea Eliade îi mărturisește lui Bologa: „Tare aş vrea s-o posed, nu numai s-o citesc”. În 6 iulie 1976 Brătescu îl vizitează pe Eliade la Paris, împreună cu soția sa, Tatiana, căreia îi plăcuse imaginea mitizată a mamei sale, Ana Pauker (recunoscută de cititori sub chipul personajului Anca Vogel), din nuvela Pe strada Mântuleasa (1968).

    O personalitate ce i-a adus laolaltă pe Brătescu și Eliade a fost medicul și orientalistul Sergiu Al-George (1922-1981). Colegi de facultate în anii ’40, Gheorghe Brătescu și Sergiu Al-George vor avea o prietenie solidarizată de ostracizarea politică de care au suferit amândoi. La moartea lui Al-George, Brătescu îi cere lui Eliade un articol dedicat acestuia. Marele scriitor a răspuns, trimițând lui Mircea Handoca la 9 mai 1984 evocarea singurului indianist pe care-l avea atunci România, așa cum a fost caracterizat Sergiu Al-George. Astfel a luat naștere primul articol scris de exilatul Eliade pentru o revistă din țară! Articol care, după observațiile lui Handoca, a avut un ecou extraordinar.

   Meritele lui Gheorghe Brătescu, atât ca medic, cât și ca om de cultură, sunt confirmate în Viața Medicală: un savant pentru care fiecare analiză contextuală este justificată doar printr-un aparat critic asamblat fără cusur. Nu contrafactualităţi persiflante, nu discursuri fictive amplificate de afecte, ci reconstrucţii istorice pertinente şi coerente. Pentru toţi cei care au avut onoarea şi bucuria de a-l cunoaşte, doctorul Brătescu va rămâne mereu în amintire ca un model de intelectual desăvârşit!

Prof. dr. Gheorghe Brătescu

Vlad Moise. Ogonistul, 2024.