Începuturi Ogoniste

Îmi amintesc când ogonismul era doar un cuvânt dintr-o notiță de pe telefonul meu, scris acolo cu roșu pentru a nu fi uitat. Un cuvânt ce a poposit în mintea mea în mod inexplicabil, divin. Așa cum niciodată nu ne putem aminti începutul unui vis. Ogonismul este un copil. Atât de inocent. Un copil care se apără și crește prin focul lui tămăduitor. Un copil ce poartă un nimb inextingibil. Încă de la prima scânteie de rațiune umană se luptă cu Moartea. Vrea să protejeze. E cu noi dintotdeauna. Ogonismul mi s-a revelat. De când am aflat Focul, nu mai am liniște. Și de atunci știu. Știu că Focul ne arată calea. Știu că Focul arde Moartea.

I remember when the ogonism was just a word from a note on my phone, written there in red so as not to be forgotten. A word that stopped in my mind inexplicably, divinely. As we can never remember the beginning of a dream. Ogonism is a child. So innocent. A child who defends himself and grows up by his healing fire. A child carrying an inextinguable nimb. From the first spark of human reason he fights Death. He wants to protect. He has always been with us. The ogonism has been revealed to me. I haven't had peace since I found out about the Fire. And I've known since then. I know that the Fire shows us the way. I know that the Fire burns Death.